Tristeţe...


Tristeţea îmi inundă sufletul
Şi parcă timpul se dilată când lângă mine tu nu eşti.
O ploaie rece a început să cadă,
Simţind povara stropilor săi grei.
Miracolul iubirii nu s-a stins.
Ce mult doresc să te cuprind în braţe!

Tristeţea peste chipul meu s-aşază.
Afară timpul încă e ploios.
Ce trist e codrul fără haina verde!
Aş vrea să mă avânt cu tine
În al iubirii paradis.
Şi în durerea dorului de tine,
Mi-ai dat speranţa dragostei eterne.

La fel de-nsigurat şi trist mă simt.
Zilnic te văd şi-atât eşti de aproape.
Mă umplu cu dorul de tine
Te chem şi te aştept
Să reverşi căldura privirii tale
Peste sufletu-mi trist
Îndulcind aşteptarile sale.

Mi-e sufletul gol fără tine...

Comentarii

  1. Nu există bucurie adevărată fără să fie precedată de opusul ei: http://bit.ly/yiO9u6

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger

Cum ar fi viaţa noastră fără memorie?