De-o veşnicie te aştept

De-o veşnicie te aştept, iubito,
Şi nu m-am îndoit că vei veni,
Căci apăreai în visurile mele
Cu mult 'nainte de-a te întâlni.

De ce-ai întârziat atâta nu ştiu.
Pe unde-ai fost, pe unde ai umblat?
Mă simt frustrat că soarta nemiloasă
De dragostea ta dulce m-a privat.

Dar iată, ai sosit, eşti lângă mine,
Răbdarea-mi în zadar n-a fost nicicum,
A meritat această aşteptare
Pentru plăcerea clipelor de-acum.

Zâmbetu-ţi cald mă-ndeamnă să mă apropii
De chipul care-atăta l-am visat
Te strâng la piept şi te sărut tiranic
Cu patima cu care-am aşteptat.

(Nicolae Vlad, De-o veşnicie te aştept)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger

Cum ar fi viaţa noastră fără memorie?