Fiinţă şi devenire

Problema filosofiei este, în ultimă instanţă, fiinţa; dar felul cum s-a pus tema fiinţei a riscat să fie sfârşitul filosofiei. Atâta vreme cât fiinţa este opusă devenirii, gândirea rămâne în impas. (...) Devenirea slujeşte fiinţa, nu i se opune. (...) Se obţine astfel un termen ontologic nou, în afară de fiinţă şi devenire: cel de devenire întru fiinţă. (...) Ce este fiinţa la modul ei? E devenire întru fiinţă reuşită. Ajungem astfel la constatarea că devenirea întru fiinţă, termenul aparent construit artificial, el este miezul realului. (...) Totul este devenire întru fiinţă — floarea este aşa, absolutul este aşa. Numai că floarea este devenire întru fiinţă neobţinută, absolutul o denumeşte pe cea reuşită. (...)
(Constantin Noica, Devenirea întru fiinţă)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger

Aţi văzut că mi-am schimbat logo-ul?