Rugăciune de mulțumire

Pleoapele-mi devin neascultătoare și-n întuneric refuză să-mi acopere ochii.

Îți mulțumesc,
fluture ce neîncetat dai din aripi,
liber zbori către mine.
Trupu-mi înalți către ceruri
și-ntre nori îmi ridici fruntea.

Îți mulțumesc,
apă vie ce neîncetat curgi în mine
și-mi uzi rădăcinile vieții.
Minții mele îi ești izvor de creație
și-n căderea cascadelor îmi pui gândurile.

Îți mulțumesc,
eroină ce neîncetat vibrezi de putere,
pătrunzi în visurile mele.
Sufletu-mi cobori pe pământ
și-n bătaia flăcărilor îmi pui inima.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger

Cum ar fi viaţa noastră fără memorie?