30 de minute de lectură pe zi

Și uite că a venit și timpul să scriu despre al treilea obicei din mini-seria de articole cu obiceiurile zilnice care mă ajută să-mi păstrez echilibrul. Un mare beneficiu al acestor obiceiuri, pe care nu l-am spus până acum, e că îmi oferă o stare de bine, fără a mă folosi de acele lucruri din viață care pot deveni foarte ușor dependențe (de exemplu, alcoolul) și, foarte important, nu creez legături cu ceilalți oameni prin care să devin dependent emoțional. Și uite așa, având încă o motivație la purtător, să purcedem la descrierea obiceiului.

Ce poate fi mai simplu decât, preț de jumătate de oră, să te așezi într-un loc comod: în pat, în balcon, pe gazon la Palas, practic aproape oriunde, să deschizi o carte și să citești? Eu pornesc cu ideea de jumătate de oră, dar aproape de fiecare dată, depășesc acest timp, prins fiind în lectură. Și cred că asta e okay. Dacă mi-aș propune să citesc o oră, de exemplu, mi s-ar părea prea mult și ar exista riscul să fiu mai delăsător.

Lucrând în IT, stau o bună parte din zi cu ochii în monitoare. De asta sunt adeptul cărților fizice. Iar când mă voi muta la casa mea, am de gând să le pun pe toate într-un raft. O cameră din acea casă/apartament va deveni biroul meu, iar un perete întreg vreau să-l ocup cu cărți. O să intru și eu în rândul intelectualilor care au pe fundal biblioteca atunci când intră în call-uri. :))

În încheiere aș vrea să vă ridic la fileu o întrebare. Lăsați într-un comentariu, aici sau la share-ul de pe facebook, o carte care v-a impresionat în ultima vreme și o idee de acolo.

Pe mine recent m-a impresionat Omul în căutarea sensului vieții de Viktor Frankl. Pe lângă povestea sa din lagărele de concentrare, mi-a plăcut ideea de logoterapie, care pornește de la faptul că nevoia primară a omului este cea de sens. Aici, în special, mi-a atras atenția conceptul de hiperintenție, dorința prea mare a omului de a obține ceva, care, paradoxal, are un rezultat contrar. Soluția este dereflecția, adică detașarea directă de la ceea ce ne dorim și îndreptarea atenției spre interese exterioare nouă. 

Probabil voi scrie un articol separat despre această carte pentru că deja văd că am scris un paragraf întreg fără să-mi propun asta. :))

Emile Hirsch in Into the Wild (2007)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger

Aţi văzut că mi-am schimbat logo-ul?