Postări

Gânduri incoerente

Deseori mi-aș dori ca acest blog să fie anonim. Așa m-aș putea bucura pe deplin de libertatea de a scrie, de a-mi așterne aici trăirile cele mai intime. Mi-am propus, însă, să scriu articolul ăsta fără să-i dau share nicăieri. Vreau să scriu pentru mine. Am o stare demnă de sfârșit de an. Mă simt nostalgic și liniștit în același timp. Liniștit pentru ca îmi pot îmbrățișa propria singurătate. Drept dovadă, în primele zile din ianuarie, voi merge singur într-o drumeție montană, fără să am vreo problemă cu asta. Iar nostalgia vine din dorința mea de a exista o femeie iubită acolo cu care să împart ceva din existența mea.

O plimbare scurtă înainte de culcare

Continuăm mini-seria de obiceiuri bune care îți aduc mai mult echilibru în viață. Azi, foarte pe scurt, povestesc despre plimbarea de înainte de culcare. Inițial, o numeam plimbarea de 5 minute. Dar apoi, când am remarcat beneficiile ei care apar atunci când o făceam chiar înainte de a mă pune la somn, am redenumit-o pentru a respecta și momentul zilei.

Experiment: Mi-am pus alarma la 5:38, în fiecare zi, inclusiv în weekend

Imagine
Pe mine m-a fascinat ideea asta de a mă trezi foarte devreme. Și nu pentru că vreau să ader la aere de CEO sau alte baliverne, ci pentru că dimineața am capul pe umeri și mă simt productiv. Asta o spune și neurobiologia. În prima parte a zilei, când ești odihnit, neocortexul, structura creierului responsabilă cu tot ce înseamnă rațiune, este cel mai eficient.

30 de minute de lectură pe zi

Imagine
Și uite că a venit și timpul să scriu despre al treilea obicei din mini-seria de articole cu obiceiurile zilnice care mă ajută să-mi păstrez echilibrul. Un mare beneficiu al acestor obiceiuri, pe care nu l-am spus până acum, e că îmi oferă o stare de bine, fără a mă folosi de acele lucruri din viață care pot deveni foarte ușor dependențe (de exemplu, alcoolul) și, foarte important, nu creez legături cu ceilalți oameni prin care să devin dependent emoțional. Și uite așa, având încă o motivație la purtător, să purcedem la descrierea obiceiului.

Vara asta se fac 10 ani de când scriu pe blog

Imagine
Sunt 10 ani de când dețin domeniul dolhescu.com. Eram în clasa a 11-a când mi-am creat blogul sub această formă. N-aș putea spune că în acești 10 ani am fost un împătimit al scrisului, la fel cum nu sunt nici în prezent.  Dar chiar dacă scriu ocazional, în momentele în care o fac mă simt tare bine. Pentru mine scrisul este o reală terapie. Trebuie să recunosc că zilele astea m-am întors din nou la vechiul meu prieten, blogul, confruntându-mă cu o despărțire.