Gânduri incoerente
Deseori mi-aș dori ca acest blog să fie anonim. Așa m-aș putea bucura pe deplin de libertatea de a scrie, de a-mi așterne aici trăirile cele mai intime. Mi-am propus, însă, să scriu articolul ăsta fără să-i dau share nicăieri. Vreau să scriu pentru mine. Am o stare demnă de sfârșit de an. Mă simt nostalgic și liniștit în același timp. Liniștit pentru ca îmi pot îmbrățișa propria singurătate. Drept dovadă, în primele zile din ianuarie, voi merge singur într-o drumeție montană, fără să am vreo problemă cu asta. Iar nostalgia vine din dorința mea de a exista o femeie iubită acolo cu care să împart ceva din existența mea.
