Gânduri incoerente

Deseori mi-aș dori ca acest blog să fie anonim. Așa m-aș putea bucura pe deplin de libertatea de a scrie, de a-mi așterne aici trăirile cele mai intime. Mi-am propus, însă, să scriu articolul ăsta fără să-i dau share nicăieri. Vreau să scriu pentru mine. Am o stare demnă de sfârșit de an. Mă simt nostalgic și liniștit în același timp. Liniștit pentru ca îmi pot îmbrățișa propria singurătate. Drept dovadă, în primele zile din ianuarie, voi merge singur într-o drumeție montană, fără să am vreo problemă cu asta. Iar nostalgia vine din dorința mea de a exista o femeie iubită acolo cu care să împart ceva din existența mea.

Mi-au rămas în minte cuvintele lui Christopher McCandless, "happiness only real when shared" – adevărata fericire este doar cea împărtășită. Cu cine voi împărtăși eu bucuria de a merge pe munte, m-am întrebat. Aș încerca să filmez, să creez un film, de genul celor de la "Pe poteci, spre inima ta" și atunci aș putea da celorlalți o parte din bucuria mea. Aici m-am cramponat de titlul vlogului. Mi-am frământat o grămadă mintea și tot nu am găsit un nume potrivit. Dar poate că nici nu ar trebui să încep cu asta.

Cum ar suna asta? „Bucurie din Bucurie”. Mi-a venit chiar acum, scriind cuvintele astea. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Bucurie din bucurie. Sună bine. Probabil voi rămâne la titlul ăsta.

Aseară, povestind cu o fată tare simpatică, am ajuns la o metaforă, frumoasă, zic eu. Îmi imaginez propria ființă ca pe o peșteră. Și, spuneam aseară că ar fi două etape, una în care agonisești tot felul de comori ca să ajungi okay cu tine însuți și a doua etapă în care poți oferi ceva și celorlalți. Acum, însă vad cele două etape ca fiind întrepătrunse. Nu este obligatoriu ca lucrurile să se întâmple secvențial. Însăși existența noastră e o comoară și putem începe să oferim ceva celorlalți încă de pe acum, iar în acest timp să nu uităm nici de noi. În același timp, a oferi și a avea grijă de peștera ta pot fi unul și același lucru, comoara din interiorul tău înmulțindu-se pe măsură ce dăruiești.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Cum ar fi viaţa noastră fără memorie?

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger